Laborator 11 — Stocare locală și partiționare

Disk Management · MBR și GPT · NTFS, FAT, FAT32 și exFAT · atribute și optimizare
15 minute pregătire + 4 ore academice × 45 minute = 195 minute
Durata include explicațiile, activitățile practice și completarea fișei. Pauzele nu sunt incluse.
Scopul lucrării: vei pregăti și formata volume pe un disc virtual de laborator, vei compara sistemele de fișiere, vei testa micșorarea și extinderea volumelor, formatarea, atributele fișierelor și efectul copierii și mutării asupra permisiunilor.

Planul laboratorului — 195 minute

Ora Sarcini Durată Rezultat
Pregătire 1 15 min Snapshot și disc virtual secundar atașat
1 2–4 45 min Identificarea, GPT și crearea volumelor L:, X:, Y:, Z:
2 5–7 45 min Shrink, Extend și efectul poziției spațiului nealocat
3 8–10 45 min Formatare, exFAT prin comandă și atributele fișierelor
4 11–13 45 min Copiere și mutare, Storage Sense, concluzii și predare

Pregătirea mașinii virtuale 15 min

1. Crearea unui snapshot și adăugarea discului virtual secundar 15 min

  1. Selectează VM-ul în VirtualBox → Snapshots → Take. Creează un snapshot cu numele Inainte_Lab11, pentru a păstra starea inițială a mașinii virtuale.
  2. Deschide Settings → Storage → controlerul SATA → Add Hard Disk → Create. Creează un disc de tip VDI, cu alocare Dynamically allocated și capacitatea de aproximativ 8 GB. Denumește fișierul Lab11_8GB.vdi.
  3. Atașează noul VDI la un port SATA liber. Păstrează discul existent de 50 GB atașat. Confirmă cu OK.
  4. Pornește WIN10-01. Apasă click dreapta pe Start → Disk Management și apasă Enter. Dacă apare fereastra Initialize Disk, apasă Cancel; inițializarea va fi realizată la sarcina 3.
  5. Verifică apariția discului suplimentar de aproximativ 8 GB, de regulă Disk 1, cu starea Unknown / Not Initialized și spațiul Unallocated.
Atenție: nu elimina discul de 50 GB și nu modifica partițiile sistemului. În această sarcină doar atașezi și verifici noul disc; nu îl inițializa și nu îl formata.
Verificare Rezultat observat
Numele fișierului VDI și tipul alocării
Portul SATA la care ai atașat noul disc
Numărul și capacitatea noului disc în Disk Management
Starea noului disc și a spațiului disponibil

Ora 1 — Pregătirea discurilor și crearea volumelor 45 min

2. Identificarea discurilor și verificarea capacității lor 8 min

  1. În Disk Management identifică discul virtual de aproximativ 50 GB care conține C: (de obicei Disk 0). Dacă vezi Volume cu numele CPBA_X64FRE_EN-US_DV9, acesta este CD-ROM 0, adică imaginea ISO Windows, nu un al doilea hard disk.
  2. Caută discul virtual secundar gol de aproximativ 8 GB, adăugat pentru laborator. Compară numărul, capacitatea și starea celor două discuri.
Element Număr / literă Capacitate Stare / sistem de fișiere
Discul sistemului, cu C:
Discul virtual secundar, adăugat pentru laborator

3. MBR, GPT și alegerea sistemului de fișiere 10 min

MBR este stilul vechi: maximum 2 TB și 4 partiții primare. GPT este stilul modern: suportă discuri mari, până la 128 de partiții în Windows și este recomandat cu UEFI. Partiționarea nu mărește capacitatea fizică a discului.
  1. Dacă discul de laborator apare Not initialized, inițializează-l ca GPT: clic dreapta pe zona din stânga care afișează numărul discului și starea Unknown / Not Initialized, apoi alege Initialize Disk → GPT → OK.
  2. Deschide Properties → Volumes pentru discul de laborator inițializat și notează stilul lui de partiționare.
  3. Completează alegerile de mai jos înainte de formatare.
Situație Alegere Motiv
Disc intern Windows de 1 TB, cu permisiuni
SSD intern de 3 TB pe Windows 11
Stick pentru Windows și macOS, cu fișiere de peste 4 GB
Stick mic pentru dispozitive mai vechi

4. Crearea volumelor pe discul virtual de laborator 27 min

Lucrează numai pe discul secundar de aproximativ 8 GB, de regulă Disk 1. Verifică numărul și capacitatea discului înainte de fiecare Finish. Nu modifica C:.
  1. În Disk Management, din spațiul Unallocated creează un volum de 2048 MB, cu litera L:, sistemul de fișiere NTFS și eticheta LAB_NTFS.
  2. Creează un volum de 1024 MB, cu litera X:, sistemul de fișiere FAT32 și eticheta LAB_FAT32.
  3. Creează un volum de 512 MB, cu litera Y:, sistemul de fișiere FAT și eticheta LAB_FAT.
  4. Creează un volum de 1024 MB, cu litera Z:. La pasul Format Partition, selectează Do not format this volume. Nu alege FAT în loc de exFAT; Z: va fi formatat ca exFAT în sarcina 9.
  5. Lasă spațiul rămas Unallocated. Deschide This PC și compară modul în care apar L:, X:, Y: și Z:. Dacă Windows cere formatarea lui Z:, apasă Cancel.
Volum Dimensiune observată Sistem de fișiere în Disk Management Cum apare în This PC?
L:
X:
Y:
Z:
De ce Z: este creat fără formatare?

În această configurație, asistentul New Simple Volume oferă FAT, FAT32 și NTFS, dar nu oferă exFAT. Opțiunea Do not format this volume creează volumul Z: fără un sistem de fișiere utilizabil. Litera și volumul există, însă Windows nu poate stoca fișiere pe Z: până la formatare.

Ora 2 — Micșorarea și extinderea volumelor 45 min

5. Shrink și revenirea la dimensiunea inițială a lui C: 15 min

Această demonstrație se face pe Disk 0, care conține Windows. Folosește numai 1024 MB și verifică fiecare pas cu profesorul. Nu formata și nu șterge C:.
  1. În Disk Management, notează dimensiunea inițială a lui C: și spațiul liber afișat.
  2. Fă clic dreapta pe C: → Shrink Volume. Citește valoarea Size of available shrink space in MB. Dacă este de cel puțin 1024 MB, introdu 1024 în câmpul Enter the amount of space to shrink in MB și apasă Shrink.
  3. Verifică apariția a aproximativ 1 GB Unallocated imediat în dreapta lui C:. În acel spațiu, creează prin New Simple Volume un volum temporar M:, de 1024 MB, formatat NTFS.
  4. Verifică în This PC că M: apare. În Disk Management, fă clic dreapta pe M: → Delete Volume. Confirmă numai după ce verifici că ai selectat M:, nu C:.
  5. După ce spațiul redevine Unallocated, fă clic dreapta pe C: → Extend Volume și adaugă înapoi cei aproximativ 1024 MB. Verifică dimensiunea finală a lui C:.
Moment Dimensiunea lui C: Ce se află imediat în dreapta lui C:?
Înainte de Shrink
După Shrink și crearea lui M:
După ștergerea lui M: și extinderea lui C:
Shrink nu eliberează întotdeauna tot spațiul liber

Windows poate micșora C: numai până la poziția unor fișiere pe care nu le poate muta în acel moment. De aceea, valoarea Size of available shrink space poate fi mai mică decât spațiul liber total afișat pentru C:. Ștergerea volumului temporar M: eliberează spațiul ocupat de el, iar Extend Volume îl adaugă înapoi la C:.

6. Poziția spațiului nealocat la extindere 15 min

  1. Revino la discul secundar, Disk 1. Identifică în reprezentarea grafică ordinea L: → X: → Y: → Z: → Unallocated.
  2. Fă clic dreapta pe L: → Extend Volume. Dacă asistentul pornește, selectează o parte din spațiul nealocat de la capătul discului și avansează până la pasul final. Citește atent orice avertisment afișat.
  3. Dacă Windows propune conversia discului din Basic în Dynamic, apasă No. Închide asistentul fără să modifici discul.
  4. Explică de ce acel spațiu nealocat nu poate fi adăugat direct la L: cât timp Disk 1 rămâne Basic.
Ce ai verificat? Rezultat observat
Ce volume se află între L: și spațiul nealocat?
A pornit asistentul Extend Volume?
Ce avertisment a apărut și ce ai ales?
De ce poate porni Extend Volume, dar operația nu trebuie confirmată?

Pornirea asistentului nu garantează extinderea unui volum de pe un disc Basic. Pentru un astfel de volum, spațiul nealocat trebuie să fie imediat în dreapta lui, pe același disc. Dacă între L: și spațiul nealocat sunt X:, Y: și Z:, Windows poate propune conversia discului la Dynamic pentru a folosi zone separate. În acest laborator, conversia se anulează cu No.

7. Shrink și Extend pe volume cu sisteme de fișiere diferite 15 min

  1. Pe Disk 1, fă clic dreapta pe L: (NTFS) → Shrink Volume. Micșorează L: cu 512 MB, dacă această valoare este permisă.
  2. În spațiul Unallocated apărut imediat în dreapta lui L:, creează un New Simple Volume de 512 MB, cu litera M:, formatat NTFS. Observă că folosim din nou litera M:, eliberată la sarcina 5.
  3. Pentru X: (FAT32) și Y: (FAT), deschide pe rând meniul contextual și notează dacă Shrink Volume și Extend Volume sunt disponibile. Nu executa aceste operații.
  4. Verifică separat opțiunile pentru Z:, care încă nu este formatat. Notează ce afișează Windows, fără să modifici Z:.
Volum și sistem de fișiere Shrink Volume: disponibil? Extend Volume: disponibil? Operație realizată / observație
L: — NTFS
X: — FAT32
Y: — FAT
Z: — neformatat
De ce verificăm separat volumul neformatat?

Pentru volumele FAT și FAT32 din acest exercițiu, Disk Management nu oferă aceeași posibilitate de micșorare și extindere ca pentru NTFS. Volumul Z: este un caz diferit: nu are încă un sistem de fișiere. De aceea, elevul notează opțiunile afișate efectiv, fără să presupună că Extend Volume și Shrink Volume au obligatoriu aceeași stare.

Ora 3 — Formatare și atributele fișierelor 45 min

8. Schimbarea sistemului de fișiere prin formatare 20 min

  1. Deschide Y: (FAT) și creează fișierul inainte-de-format.txt. Scrie în el o propoziție, salvează-l și verifică faptul că poate fi deschis.
  2. În Properties pentru Y:, notează sistemul de fișiere și dimensiunea volumului.
  3. Fă clic dreapta pe Y: în This PC → Format. Alege NTFS, introdu eticheta LAB_NTFS_Y și lasă bifat Quick Format.
  4. Verifică în partea de sus a ferestrei că formatezi Y:, apoi apasă Start și confirmă avertismentul privind ștergerea datelor.
  5. Redeschide Y:. Verifică sistemul de fișiere în Properties și caută fișierul creat înainte de formatare.
  6. Formatarea și din Disk Management: selectează X: (FAT32) de pe discul secundar. Creează mai întâi pe X: un fișier test-format-x.txt și verifică faptul că se deschide.
  7. În Disk Management, fă clic dreapta pe X: → Format. Selectează NTFS, introdu eticheta LAB_NTFS_X și confirmă formatarea după ce verifici litera X:. Deschide apoi X: în This PC și verifică sistemul de fișiere și prezența fișierului de test.
Volum Metoda de formatare Sistem de fișiere înainte → după Fișierul de test după formatare
Y: This PC → Format
X: Disk Management → Format
Ce demonstrează formatarea?

Volumele Y: și X: au fost formatate prin două interfețe diferite: This PC → Format, respectiv Disk Management → Format. În ambele cazuri, volumul primește sistemul de fișiere NTFS, iar fișierul de test nu mai apare după formatare.

Opțiunea Quick Format nu păstrează fișierele. Înainte de schimbarea sistemului de fișiere prin formatare, copiază în alt loc datele pe care dorești să le păstrezi.

9. Formatarea volumului Z: ca exFAT prin comandă 15 min

  1. În Disk Management, verifică faptul că Z: este volumul neformatat de aproximativ 1 GB de pe Disk 1. Notează cum apare înainte de formatare.
  2. Deschide Command Prompt folosind Run as administrator. Dacă Windows solicită acreditările unui administrator, folosește contul administrativ de laborator.
  3. Introdu comanda:
    format Z: /FS:exFAT /Q /V:LAB_EXFAT
    Dacă apare o solicitare de confirmare, verifică litera Z: înainte să confirmi: formatarea elimină fișierele de pe volumul indicat.
    4. Ce înseamnă parametrii comenzii?
    • format Z: — formatează volumul cu litera Z:.
    • /FS:exFAT — alege sistemul de fișiere exFAT.
    • /Q — efectuează o formatare rapidă.
    • /V:LAB_EXFAT — atribuie volumului eticheta LAB_EXFAT.
  4. După terminarea comenzii, deschide This PC. Verifică în Properties pentru Z: că sistemul de fișiere este exFAT, iar eticheta este LAB_EXFAT. Creează un fișier text de test pentru a confirma că volumul poate stoca date.
Element verificat Înainte de comandă După comandă
Sistemul de fișiere al lui Z:
Eticheta și accesul la volum
De ce formatăm Z: prin comandă?

În această configurație, exFAT nu este oferit în lista grafică de formatare a volumului. Comanda format Z: /FS:exFAT /Q /V:LAB_EXFAT permite alegerea explicită a sistemului de fișiere exFAT pentru Z:.

10. Atribute de bază și avansate 25 min

  1. Pe L: creează folderul Atribute. În el creează fișierele read-only.txt, ascuns.txt și criptare-test.txt. Lucrează inițial din contul vboxuser.
  2. Din Properties → General, aplică Read-only primului fișier și Hidden celui de-al doilea. Încearcă să modifici primul fișier. Apoi activează View → Show → Hidden items și verifică afișarea fișierului ascuns.
  3. Testează comprimarea NTFS. Deschide PowerShell și creează un fișier cu mult text repetat:
    ('Acesta este un text repetat pentru testarea compresiei NTFS. ' * 200000) | Set-Content -Path 'L:\test-compress.txt' -Encoding UTF8

    Fă clic dreapta pe L:\test-compress.txt → Properties. Notează valorile Size și Size on disk. Apoi deschide Advanced, bifează Compress contents to save disk space și aplică modificarea. Închide și redeschide Properties, apoi compară valorile.

  4. Testează criptarea EFS pentru doi utilizatori. Efectuează pașii următori pe L:\Atribute\criptare-test.txt:
    1. Ca vboxuser, scrie un text în fișier și salvează-l. Din Properties → Advanced, bifează Encrypt contents to secure data și aplică modificarea. Verifică dacă vboxuser poate deschide fișierul.
    2. Conectează-te ca student1. Creează un fișier temporar pe un volum NTFS și activează pentru acesta Encrypt contents to secure data.
      De ce creează student1 un fișier temporar?

      La prima criptare, Windows creează pentru student1 un certificat EFS și cheia privată corespunzătoare. Certificatul public va fi adăugat ulterior fișierului creat de vboxuser. Cheia privată rămâne în contul student1. Dacă student1 are deja un certificat EFS, acest pas nu este necesar.

    3. Ca student1, deschide certmgr.msc → Personal → Certificates. Fă clic dreapta pe certificatul cu scopul Encrypting File System → All Tasks → Export. Selectează No, do not export the private key, apoi DER encoded binary X.509 (.CER). Salvează certificatul ca L:\student1.cer.
      Ce conține fișierul student1.cer?

      Fișierul .cer conține certificatul public, care poate fi folosit pentru a-i acorda lui student1 acces EFS la un fișier. Nu exporta cheia privată: aceasta trebuie să rămână în contul student1.

    4. Revino în contul vboxuser. În Command Prompt, adaugă certificatul lui student1 la fișierul criptat:
      cipher /adduser /certfile:L:\student1.cer L:\Atribute\criptare-test.txt
      Apoi verifică informațiile despre criptare:
      cipher /c L:\Atribute\criptare-test.txt
      Ce fac comenzile cipher?

      /adduser adaugă un utilizator care poate decripta fișierul, folosind certificatul public indicat prin /certfile. Accesul EFS al lui vboxuser se păstrează. Comanda cipher /c afișează informațiile despre criptare fără să modifice fișierul. În rezultat caută certificatele pentru vboxuser și student1.

    5. Conectează-te ca student1 și încearcă să deschizi fișierul. Notează rezultatul.
Atribut Efect observat Protecție de securitate?
Read-only
Hidden
Compress
Encrypt

Ora 4 — Întreținerea stocării 45 min

11. Storage Sense și Optimize Drives 20 min

  1. Deschide Settings → System → Storage. Notează capacitatea, spațiul utilizat și spațiul liber pentru discul sistemului.
  2. Deschide Temporary files. Inspectează categoriile, dar nu selecta Downloads. Profesorul decide dacă se execută Remove files.
  3. Deschide setările Storage Sense și configurează: rulare Weekly, curățarea fișierelor temporare activă, Recycle Bin 30 days și Downloads Never. Dacă setările sunt administrate prin politici, notează acest lucru.
  4. Caută Start → Defragment and Optimize Drives. Identifică tipul unității sistemului și operația potrivită: defragmentare pentru HDD, Optimize/TRIM pentru SSD. Nu executa repetat optimizarea.
Element Rezultat observat
Capacitate / utilizat / liber
Categorii Temporary files selectate
Configurarea Storage Sense
Media type și operația recomandată

13. Concluzie și predare 10 min

Ghid de verificare